Mixing 002. Heion și localizarea spațială
Urechile sunt ușor de păcălit. Inclusiv felul în care majoritatea dintre noi ascultă muzică, adică stereo, pe două boxe sau în căști, e un exemplu grăitor pentru asta.
În anumite mixuri e destul de dificil să găsești loc pentru toate instrumentele, mai ales dacă piesa e doldora de sintetizatoare. O mică șmecherie care uneori funcționează, iar uneori nu, e folosirea efectului Haas pentru a schimba percepția de localizare spațială a unui instrument. Pe scurt, efectul Haas descrie felul în care creierul nostru localizează sunete în funcție de rapiditatea și volumul cu care acestea ajung la o ureche sau cealaltă.
În muzică, treaba asta contează pentru că nenea Haas a observat că nu putem distinge între două sunete diferite dacă distanța în timp dintre ele e mai mică de 40 de milisecunde. Așa că putem 1. să creăm impresia că un sunet vine din stânga sau din dreapta fără să îi creștem volumul, via panning 2. pur și simplu să facem un instrument stereo să pară mai mare decât e de fapt.
Se face cam un an de când am terminat mixajul și masterizarea EP-ului Make Believe al lui Heion, o colecție de 4 piese care amestecă lejer funk, disco și soul. La piesa care dă numele EP-ului aveam niște acorduri scurte înregistrate cu un Prophet-6 care sunau cam așa:
Cum voiam să urle basul și partea ritmică cât mai tare în centrul mixului și să nu le încurce nimic, mi-am zis să încerc să aplic ideea de mai sus. Am folosit un delay stereo standard din Pro Tools și am decalat canalul din dreapta cu 15 milisecunde, lucru care a avut următorul efect:
Setările de delay pe care le-am folosit.
În context, are exact efectul pe care îl voiam: acordurile se aud foarte distinct din lateralele mixului, în timp ce percuția și basul au toată partea de centru pentru a se desfășura.
Fără delay:
Cu delay:
Tehnica asta poate fi utilă în tot felul de situații. Dar poate să fie și problematică, deoarece, atunci când un sunet cu efectul acesta ajunge să fie redat mono, e posibil să nu se mai audă (sau să se audă doar anumite frecvențe). E deci de verificat tot timpul compatibilitatea efectului în mix, ascultând și mono, și modificând timpul delay-ului între cele două canale.
Proiectul din Pro Tools al piesei.
Disclaimer. Față de versiunea finală a piesei, acordurile sunt date considerabil mai tare decât restul instrumentelor, ca să percepem cât mai clar efectul. De asemenea, în mixul final m-am folosit de o variantă ceva mai complicată a efectului Haas. Dar, de dragul exemplului, în acest articol am redus lucrurile la esență. Dacă ești curios să afli mai multe despre mixajul și masterizarea piesei Make Believe sau, de ce nu, despre cum te putem ajuta cu piesa ta, poți oricând să ne scrii.