One Question Interview. Vladimir Proca
Anul acesta, trupa Robin and the Backstabbers a împlinit 10 ani de existență. Urma să sărbătorească printr-un turneu doldora de concerte, în prelungirea lansării Vladivostok, epilogul trilogiei de albume Bacovia Overdrive (noiembrie 2019). N-a fost să fie în acest 2020 confuz și haotic pentru noi toți. Însă membrii trupei, alături de agenția lor de management, Overground Music, n-au putut sta cuminți pe bancă, și au căutat soluții pe măsura vremurilor excepționale. În primăvară lansau, pe rând, 2 video-concerte integrale, în exclusivitate, pe platforma online Overground Showroom. Iar acum o lună țineau un dublu-concert cocoțați, la distanțe sănătoase unul față de celălalt, prin diferite cotloane ale grădinii Expirat, din București.
Curioși din fire, i-am pus o întrebare (și numai una) lui Vladimir Proca, toboșarul RatB: care e prima sa amintire legată de muzică? În răspunsul său de mai jos putem intui măcar o parte din drive-ul nestăpânit ce stă în spatele trupei sale.
Vladimir Proca: Cântecul începe cu două lovituri de tobe care mă trezesc până și din cel mai adânc somn al copilăriei. Încă visând, sar în picioare și mă uit la ecranul televizorului: patru ființe din altă lume, vopsite în argintiu, țopăie, se strâmbă și dansează ca scăpați de la doctor în mijlocul deșertului. Unul cântă maimuțărit ceva cu mama și cu papa, altul are coarne și nu îi pasă de nimic, iar ceilalți doi învârt chitări și panglici prin aer într-un ritual magic și misterios. Aceste apariții mă neliniștesc, dar mai mult de-atât, mă fascinează irezistibil: ca pișcat, apuc marginea pătuțului și săr în toate părțile, dau din cap ca să-mi zboare părul, cânt cum pot și aștept să nimeresc marele moment al cântecului: Guruei, guruei, guruei na! Dupã o vreme, nălucile argintii se pierd din nou în întunericul deșertului, iar eu pic imediat înapoi în pat și adorm fericit la loc.
Ani mai târziu urma să aflu că ceea ce spunea defapt Anthony Kiedis era Give it away, give it away, give it away now!, că pe vârcolacul chitarist îl cheamă John Frusciante, titirezul cu strungăreață e Flea și că - cel din urmă e și cel dintâi - pe nenea cu două coarne și două bețe de tobe, Chad Smith. Așa mă trezeam de fiecare dată în casa bunicilor mei din Berevoiești, Argeș când începea Întâlnirea de la Miezul Nopții, emisiunea lui Petre Magdin. Așteptam cu sufletul la gură Guns n Roses, Aerosmith și Bon Jovi, dar n-aveam deloc stare până n-apăreau Chili Peppers, prietenii mei interdimensionali lângă care mă puteam strecura și eu drept Sugar pe lângă necunoscutele Blood, Sex and Magic. Guruei, guruei, guruei na!
Săptămâna asta, Vladimir îți recomandă să asculți The Optimist LP, albumul din 2001 al Turin Brakes. E unul dintre preferatele sale și e mai potrivit în aceste zile ca oricând. Pe Spotify și Apple Music.
Urmărește Robin and the Backstabbers pe Facebook și Instagram. Sau, și mai bine, susține-le muzica în mod direct pe Bandcamp. Iar dacă ți-e dor de un concert de-al lor, ia-ți bilet virtual la unul dintre cele 2 video-concerte RatB de pe Overground Showroom.